Eficientizare si reducere de costuri – termenele cele mai folosite de catre orice manager in aceasta perioada. Discutand cu colegii de breasla ne-am intrebat care este motivul pentru care cererea pentru programatori pe piata romaneasca nu a scazut. De ce domenii precum marketingul, PR-ul sau resursele umane sunt afectate, dar firmele de software nu. Una dintre explicatii este chiar aceasta: in perioada ante-criza scopul principal al oricaror tipuri de aplicatii software a fost acela de eficientizare a activitatii, crestere a randamentului, reducere a costurilor. A fost deci usor de ajuns la concluzia ca si in perioada de criza – sau mai ales in perioada de criza – orice modalitate prin care poti fi mai eficient, avand costuri mai putine, este extrem de apreciata.

Poate ca nu mai suntem la fel de ieftini cum am fost candva, dar specialistii nostri sunt in continuare cautati de catre occident. Si outsourcingul (sau mai romaneste spus externalizarea serviciilor) in domeniul IT este unul dintre factorii principali de dezvoltare al acestei industrii. Firme din SUA, Olanda, Germania, Anglia, Franta, etc. continua sa colaboreze cu IT-istii romani, atat datorita costurilor mai reduse, cat si datorita nivelului ridicat de specializare.

Din ce in ce mai mult al doilea motiv devine principalul factor de atractie al companiilor straine, deoarece tarile care ar putea asigura costuri mai reduse decat Romania nu dispun de resursele umane cu nivelul de calificare si specializare pe care il putem oferi noi.

Zonele cele mai cautate din Romania raman orasele cu cele mai bune centre universitare, desi se poate observa o migrare a fortei de munca dinspre est spre centrul Romaniei, Cluj Napoca fiind unul dintre cele mai cautate orase in materie de outsourcing in IT.

Am mentionat mai sus faptul ca romanii au devenit mai scumpi decat inainte si pornind de la aceasta idee ar fi poate interesant sa detaliem situatia actuala a pietei salariilor. Revenind la laitmotivul din acest an – criza economica – nu putem sa nu remarcam din nou diferentele care apar intre IT si celelalte domenii, de aceasta data in ceea ce priveste ofertele salariale. Doua situatii sunt intalnite frecvent pe piata: companiile au recurs la reduceri salariale in vederea scaderii costurilor (cazul nefericit – desi nu cel mai nefericit – intalnit la toate nivelele ierarhice si la toate nivelele de experienta) sau au reusit performanta de a mentine salariile la nivelul celor de anul trecut (cazul fericit, care insa ar fi fost considerat dezastruos in urma cu un an de catre angajati si ar fi dus cu siguranta la parasirea firmei – doar oferte erau berechet).

Cazul cel mai nefericit, disponibilizarea, este un fenomen care si-a facut loc si in domeniul IT, insa multe firme fac acest pas doar pentru a scapa de „crengile uscate”, nu pentru ca sunt nevoite sa reduca din costurile cauzate de salarii.

Inainte de criza orice candidat care avea ceva cunostinte de baza si ceva mai mult potential, era o resursa valoroasa pentru orice companie, firmele fiind dispuse sa ofere salarii mari chiar pentru persoanele care nu intruneau toate cerintele postului. Se crea pe aceasta cale si o oarecare frustrare in randul angajatilor vechi, mai valorosi de altfel, dar insuficienti ca numar pentru a face fata proiectelor. Aparea astfel paradoxul noului angajat: persoane noi in firma si cu mai putin experienta primeau un salariu mai mare decat angajatii vechi. Logica lucrurilor dicta insa exact invers, deoarece cei care erau deja angajati aveau:

- mai multa experienta (si ar trebui sa fie suficient)

- eficienta mai mare – cunostintele asimilate relevante pentru proiectele firmei si viteza mai mare de lucru

- vechime in companie – loialitatea in general se rasplateste (vezi sporul de vechime)

Acum insa lucrurile s-au schimbat si angajatorii nu se mai grabesc sa ofere salarii cat mai mari, pentru a atrage candidati indiferent de background-ul lor. In IT mai sunt inca dispusi sa ofere salarii mari, insa pachetul este raportat la nivelul real de experienta al candidatilor. Deci mai gasim in continuare salarii care pentru noi, restul lumii, sunt fabulos de mari, de genul 1500 – 2000 euro pentru Project Manageri sau Team Leader sau 1000 – 1500 euro persoane cu 4-5 ani experienta in programare. Salariile pentru entry level sunt insa mai mici decat cele de anul trecut si datorita faptului ca raportul cerere/oferta s-a inversat in ultima perioada. Cu putin efort se poate ajunge la salarii de 300-500 de euro in primul an de activitate, iar salariile angajatilor cu 2-3 sunt deja putin mai mari – 700 – 900 de euro.

Nu putem spune ca salariile sunt mici – oricum fata de scaderile destul de drastice din celelalte domenii, softistii o duc inca destul de bine. Nici nu putem spune ca toate firmele de software o duc bine – ca toti ceilalti unii au reusit sa se mentina si poate chiar sa creasca, unii au fost nevoiti sa isi reduca activitatea sau chiar sa inchida. Insa cerere exista si sloganul ‚scumpi, dar buni” inca mai convinge companiile straine sa ne caute programatorii.